BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bólniță (bólnițe), s. f. – Spital, azil. Sl. bolĭnica (Miklosich, Lexicon, 39). (Înv.).Sursa: Dicționarul etimologic român
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv. și arh.) Spital; infirmerie. – Slav (v. sl. bolĩnica).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bólniță f. pl. e (vsl. bolĭnica, sîrb. bolnica, rus. bolĭnica). Vechĭ. Spital, lazaret, infirmerie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bolniță f. infirmerie, într´o mânăstire. [Slav. BOLĬNIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)