Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele bolșevic:

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = majoritar < bol'șii = mai mult) [MW]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].
Sursa: Dicționar de neologisme

bolșevíc (bolșevícă), adj. – Adept al bolșevismului. Rus. bolševik.Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BOLȘEVIC, -Ă (‹ rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BOLȘEVIC, arh. în S Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii2. Alt. max.: 935 m. Centrul ins. (c. 30% din supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol'ševik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bolșevíc, -ă s. (rus. boliševik, d. bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917). Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj. Tirania bolșevică saŭ sovĭetică. – Fals -vist.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bolșevic m. partizan al bolșevismului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)