BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).Sursa: Dicționarul etimologic român
BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de lână și țesături. – Tc. boyacı.Sursa: Dicționarul limbii române moderne boĭangíŭ m. (turc. boĭağy; ngr. bogĭantzis). Văpsitor. Văpselar. În est boĭen- și boin-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită boiangiu m. cel ce boiește haine, pânzeturi, bumbac, lână. [Turc. BOYADJY].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)