BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a boiá (boiéle), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.Sursa: Dicționarul etimologic român
boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.Sursa: Dicționarul limbii române moderne boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boìa). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
boia - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul boi