BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BOGOMÍL s. m. adept al bogomilismului. (cf. Bogomil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din Bogomil (nume propriu).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bogomíl s. m., pl. bogomíliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)