boglár (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483).Sursa: Dicționarul etimologic român
boglár m. (ung. boglár, rozetă, fibulă, gălbenele). Trans. O plantă ranunculacee. V. gălbeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boglár (bo-glar) s. m., pl. bogláriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 