Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bogăt:

BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



bogát (bogátă), adj.1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug. Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. Pământ bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus. bogátŭ). Care are multă avere: om bogat. Abundant, îmbelșugat: țară bogată. Mult, des: păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ. Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baĭb.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bogat a. și m. 1. care are mult; 2. avut în producțiuni: țară bogată; 3. de mare preț: haine bogate. [Slav. BOGATŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bogắt V. bugăt.
Sursa: Dicționaru limbii românești