bobóvnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
bobóvnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
bobóvnic v. bobornic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bobovnic m. V. bobornic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a