BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BOÁMBĂ s.f. v. bombă.
Sursa: Dicționar de neologisme
BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob2.Sursa: Dicționarul limbii române moderne boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
boámbă (reg.) s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită boambă f. boabă: fasole boambe. [Formă nazalizată din boabă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
boambă f. vită proastă: ai niște boambe de boi [Cf. bumben].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)