Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele bloc:

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BLOC2 s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].
Sursa: Dicționar de neologisme

BLOC3 s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus].
Sursa: Dicționar de neologisme

BLOC2 s. n. clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< germ. Block/haus/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BLOC1 s. n. 1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată. ◊ masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică. ♦ ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. 2. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc. 3. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică. ♦ în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor. 4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. ◊ ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală. 5. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație. 7. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. 8. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele. 10. alianță, înțelegere (între state, partide etc.). 11. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas. ◊ întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. 12. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție. (< fr. bloc, blocus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BLOC1 s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ◊ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].
Sursa: Dicționar de neologisme

bloc (blócuri), s. n.1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Fr. bloc.Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s. f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă dintr-o singură bucată. Bloc de piatră. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie tăiate egal și prinse între ele, întrebuințate la desenat. 3. Clădire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Înv.) Blocadă. 5. Piesă metalică turnată care cuprinde unul sau doi cilindri și cutia sertarului unei mașini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere internă, camerele de răcire și conductele de distribuție). 6. (În expr.) Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*1) bloc n., pl. urĭ (fr. bloc, d. germ. block, mgerm. bloch, grindă, buștean). Masă, greutate mare, bolovan mare: un bloc de marmură, de fer. Grămadă, pachet: un bloc de cărțĭ. Caĭet compus din foĭ marĭ de carton mat p. desen. În bloc, cu toptanu, cu grămada. Casă mare, blockhaus.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) bloc n., pl. urĭ (fr. blocus, d. germ. block-haus, căsoaĭe, redută de grinzĭ). Acțiunea de a bloca, de a împresura cu bastimente orĭ cu trupe un port, un oraș ș.a. Blocu continental, oprirea corăbiilor engleze de a intra în porturile Eŭropeĭ, ceĭa ce s’a făcut la 1806 din ordinu luĭ Napoleon ca să lovească în comerciu Angliiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bloc n. 1. bucată mare de fier sau de piatră; 2. fort mic de lemne; 3. împresurare din toate părțile a unei cetăți sau a unui port, ocuparea tuturor căilor de comunicațiune, așa încât să nu poată nici ieși nici intra; blocul continental, aplicat de Napoleon spre a ruina comerțul englez, închizându-i toate porturile Europei (1806).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bloc n. 1. text de cartoane pentru desen: blocuri și caiete; 2. cărticică pentru notițe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)