BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
Sursa: Dicționar de neologisme
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).Sursa: Dicționarul etimologic român BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.Sursa: Dicționarul limbii române moderne blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
*blíndă f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la pl.).
Sursa: Dicționaru limbii românești