BLAT1, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
BLAT s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt].
Sursa: Dicționar de neologisme
blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială).Sursa: Dicționarul etimologic român blat, blaturi s. n. 1. folosirea unui mijloc de transport în comun fără achitarea costului călătoriei. 2. vizionarea unui spectacol fără achitarea biletului de întrare. 3. operațiune ilicită (în general). 4. (înv.) tăinuitor, gazdă de hoți. 5. relație influentă. 6. mită.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*blat s. n., pl. bláturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BLAT1, blaturi, s. n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. – Din germ. Blatt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)