Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele bizet:

BIZET [bizé], Georges (1838-1875), compozitor francez. Unul dintre creatorii operei naționale franceze. Stilul său vădește expresivitate melodică, forță dramatică, bogăție a armoniei și a ritmului, strălucire a coloritului orchestral („Pescuitorii de perle”, „Carmen”, „Djamileh”).
Sursa: Dicționar enciclopedic



BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz].
Sursa: Dicționar de neologisme

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bizéț s. n., pl. bizéțuri/bizéțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bizeț n. bucată de piele suprapusă la căpătâiul încălțămintelor: ghete cu bizețuri. [Germ. BESÄTZE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, [Pl. și: bizețe] – Din germ. Besätze (sg. Besatz).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz].
Sursa: Dicționar de neologisme

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bizéț s. n., pl. bizéțuri/bizéțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bizeț n. bucată de piele suprapusă la căpătâiul încălțămintelor: ghete cu bizețuri. [Germ. BESÄTZE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, [Pl. și: bizețe] – Din germ. Besätze (sg. Besatz).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)