BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
BIV adj. m. invar. (Înv.) Fost. – Slav (v. sl. bivŭ).Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) biv n. V. biŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) biv- (vsl. byvŭ, fost), prefix vechĭ egal cu „fost, ex-”: biv-logofăt, biv-vel-vornic. V. proin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
biv adv. se zicea odinioară de cel ce fusese într´o boierie: biv vel Logofăt. [Slav. BYVŬ, fost].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÍV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)