BISMUTÍT s.n. Carbonat natural de bismut. [< fr. bismuthite].
Sursa: Dicționar de neologisme
BISMUTÍT s. n. hidrocarbonat natural de bismut. (< fr. bismuthite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
bismutít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită