Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele birlic:

BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



birlíc (-ci), s. m.1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român

birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BIRLÍC1, birlici, s. m. (Pop.) As (1).Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

birlíc1 (carte de joc) s. m., pl. birlíci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

birlíc (-ci), s. m.1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român

birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BIRLÍC1, birlici, s. m. (Pop.) As (1).Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

birlíc1 (carte de joc) s. m., pl. birlíci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)