BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. (< fr. biréfringence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *birefringénță f. pl. e. Fiz. Care produce o refracțiune duplă.Sursa: Dicționaru limbii românești birefringénță (-re-frin-) s. f., g.-d. art. birefringénței; pl. birefringénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
birefringenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul birefringent
birefringentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul birefringent