BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietatea unor ființe vii de a emite lumină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioluminescence.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor ființe vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de organisme vii. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BIOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor ființe vii (bacterii, insecte, pești etc.) de a emite lumină. [Cf. fr. bioluminescence].
Sursa: Dicționar de neologisme
bioluminescénță / bioluminiscénță (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescénței / bioluminiscénței
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Lumină rece produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proprii (luciferina). [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
bioluminescenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul bioluminescent
bioluminescentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bioluminescent