BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază procesele (fenomenele) biologice cu ajutorul mijloacelor și al metodelor fizice. [< fr. biophysique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIOFÍZICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul fenomenelor și proceselor fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. În prezent, b. s-a separat în cîteva ramuri independente: radiobiologia, bioenergetica, fotobiologia, biomecanica ș.a.Sursa: Dicționar enciclopedic BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din bio- + fizică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BIOFÍZICĂ s. f. 1. Știință care studiază fenomenele și procesele fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) biofízică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biofíziciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
biofizica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul biofizic
biofizică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul biofizic