BIOELEMÉNT, bioelemente, s. n. Element chimic din compoziția celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-] – Din fr. bioélément.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIOELEMÉNT s. n. element chimic din structura materiei vii. (< fr. bioélément)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIOELEMÉNT s.n. Element chimic care intră în compoziția celulelor vii. [< fr. bioélément].
Sursa: Dicționar de neologisme
bioelemént (bi-o-) s. n., pl. bioeleménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIOELEMÉNT, bioelemente, s. n. Element chimic din compoziția celulelor vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioélément.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)