BIOCORÍE s.f. (Biol.) Parte a biocenozei cu durată de existență redusă, care apare ca urmare a unor condiții favorabile. [< fr. biochorie, cf. gr. bios – viață, chora – loc].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIOCORÍE s. f. asociație temporară, în cadrul unei biocenoze, de organisme legate între ele printr-un factor. (< fr. biochorie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
biocoríe (bi-o-) s. f., art. biocoría, g.-d. biocoríi, art. biocoríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită