Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele binemerita:

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Bine + merita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BINEMERITÁ, binemérit, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. – Bine + merita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)