BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
binagíŭ m. (d. bina). Vechĭ. Constructor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
binagíu (rar) s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită binagiu m. întreprinzător de binale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)