Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele bilet:

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care acesta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BILÉT s. n. 1. scrisoare scurtă. 2. tabletă (4). 3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.). ♦ ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BILÉT s.n. 1. Scrisoare foarte scurtă, de câteva rânduri. ♦ Tabletă. 2. Imprimat, înscris, scrisoare prin care se aduce la cunoștință ceva, se confirmă ceva etc. ◊ Bilet de voie = hârtie prin care se acordă permisiunea de a ieși în oraș unui militar încazarmat, unui elev intern etc.; bilet de bancă = bancnotă; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].
Sursa: Dicționar de neologisme

bilét (biléte), s. n. – Bucată mică de hîrtie,răvaș; permis, act. Fr. billet, la început prin intermediul tc. bilet (sec. XVIII).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare care conține numai câteva rânduri. 2. Bucată de hârtie sau de carton de format mic care dă dreptul la ocuparea unui loc într-un tren, la o reprezentație etc. ◊ Bilet de bancă = bancnotă. Bilet de ordin = cambie (1).It. biglietto (fr. billet).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bilét n., pl. e (fr. billet, îld. bullet, d. bulle, bulă, adeverință). Scrisorică, misivă: bilet de invitare la nuntă. Cartă de intrare, ce circulațiune: bilet de teatru, de tren. Buletin: bilet de loterie. Bilet de bancă, hîrtie emisă de banca Națională și care înlocuĭește monetele de aur și de argint (V. bancă). Bilet la ordin, poliță, cambie saŭ trata, hîrtie pin care de angajezi să plăteștĭ o sumă la o epocă fixă fie persoaneĭ la favoarea căreia a fost subscris biletu, fie la ordinu eĭ (după ordinu eĭ), adică orĭcuĭ va fi dat acest bilet persoana de care e vorba. – Biletele la ordin, trebuie să fie făcute pe hîrtie de timbru (V. gir). Iacătă un exemplu de bilet de ordin: Galați, 4 Iuliŭ 1935, B.P. fr. 1,000. La unu Maĭ viitor voĭ plăti domnuluĭ Paul saŭ la ordinu d-luĭ suma de o mie de franci. Valoarea primită în în marfă. La domiciliul meŭ, str. X, N 2. Ion Grecu – Originea biletuluĭ de bancă e aceasta, după cum se constată dintr’un manuscris scris la 1487 de Antonio Agapida și conservat la biblioteca din Heidelberg; la 1484, contele Tendilla asedie cetatea Alhambra și, nemaĭ avînd banĭ ca să plătească soldațiĭ, emise niște chitanțe iscălite de el și porunci să fie primite în loc de banĭ. După asediŭ, ele fură preschimbate pe banĭ de metal. La 1684, aceĭași procedură fu întrebuințată în Canada, unde trupele franceze duceaŭ războĭ. Atunci intendentul De Meulles s’a folosit de bonurĭ scrise pe cărțĭ de joc pentru ceĭ 400 de soldațĭ aĭ luĭ, ĭar Ludovic XIV le-a recunoscut valabilitatea. Urmașu lui De Meulles a scos și el bonurĭ care reprezentaŭ adevărate bilete de bancă, și această operațiune s’a continuat pînă în 1760. Apoĭ biletu de bancă (numit și bancnotă și bumașcă) ajunse din ce în ce maĭ obișnuit, cum îl vedem astăzĭ. Dar în China, biletu de bancă a fost întrebuințat încă de la 2700 înainte de Hristos.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bilét (scrisorică, tichet) s. n., pl. biléte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bilet n. 1. scrisoare foarte scurtă: bilet de invitațiune; 2. carte de intrare: bilet de teatru; 3. buletin numerotat: bilet de loterie; 4. numele unor hârtii de credit care circulă în public: bilet de bancă, hârtie-monedă emisă de Banca Națională (de 20, 100 și 1000 lei), care circulă ca monedă de metal; bilet de ordin, înscris sau poliță prin care se obligă a plăti o sumă de bani la o epocă fixă; bilet ipotecar, înscris pe ipotecă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care aceasta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care acesta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BILÉT s. n. 1. scrisoare scurtă. 2. tabletă (4). 3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.). ♦ ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BILÉT s.n. 1. Scrisoare foarte scurtă, de câteva rânduri. ♦ Tabletă. 2. Imprimat, înscris, scrisoare prin care se aduce la cunoștință ceva, se confirmă ceva etc. ◊ Bilet de voie = hârtie prin care se acordă permisiunea de a ieși în oraș unui militar încazarmat, unui elev intern etc.; bilet de bancă = bancnotă; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto].
Sursa: Dicționar de neologisme

bilét (biléte), s. n. – Bucată mică de hîrtie,răvaș; permis, act. Fr. billet, la început prin intermediul tc. bilet (sec. XVIII).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare care conține numai câteva rânduri. 2. Bucată de hârtie sau de carton de format mic care dă dreptul la ocuparea unui loc într-un tren, la o reprezentație etc. ◊ Bilet de bancă = bancnotă. Bilet de ordin = cambie (1).It. biglietto (fr. billet).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bilét n., pl. e (fr. billet, îld. bullet, d. bulle, bulă, adeverință). Scrisorică, misivă: bilet de invitare la nuntă. Cartă de intrare, ce circulațiune: bilet de teatru, de tren. Buletin: bilet de loterie. Bilet de bancă, hîrtie emisă de banca Națională și care înlocuĭește monetele de aur și de argint (V. bancă). Bilet la ordin, poliță, cambie saŭ trata, hîrtie pin care de angajezi să plăteștĭ o sumă la o epocă fixă fie persoaneĭ la favoarea căreia a fost subscris biletu, fie la ordinu eĭ (după ordinu eĭ), adică orĭcuĭ va fi dat acest bilet persoana de care e vorba. – Biletele la ordin, trebuie să fie făcute pe hîrtie de timbru (V. gir). Iacătă un exemplu de bilet de ordin: Galați, 4 Iuliŭ 1935, B.P. fr. 1,000. La unu Maĭ viitor voĭ plăti domnuluĭ Paul saŭ la ordinu d-luĭ suma de o mie de franci. Valoarea primită în în marfă. La domiciliul meŭ, str. X, N 2. Ion Grecu – Originea biletuluĭ de bancă e aceasta, după cum se constată dintr’un manuscris scris la 1487 de Antonio Agapida și conservat la biblioteca din Heidelberg; la 1484, contele Tendilla asedie cetatea Alhambra și, nemaĭ avînd banĭ ca să plătească soldațiĭ, emise niște chitanțe iscălite de el și porunci să fie primite în loc de banĭ. După asediŭ, ele fură preschimbate pe banĭ de metal. La 1684, aceĭași procedură fu întrebuințată în Canada, unde trupele franceze duceaŭ războĭ. Atunci intendentul De Meulles s’a folosit de bonurĭ scrise pe cărțĭ de joc pentru ceĭ 400 de soldațĭ aĭ luĭ, ĭar Ludovic XIV le-a recunoscut valabilitatea. Urmașu lui De Meulles a scos și el bonurĭ care reprezentaŭ adevărate bilete de bancă, și această operațiune s’a continuat pînă în 1760. Apoĭ biletu de bancă (numit și bancnotă și bumașcă) ajunse din ce în ce maĭ obișnuit, cum îl vedem astăzĭ. Dar în China, biletu de bancă a fost întrebuințat încă de la 2700 înainte de Hristos.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bilét (scrisorică, tichet) s. n., pl. biléte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bilet n. 1. scrisoare foarte scurtă: bilet de invitațiune; 2. carte de intrare: bilet de teatru; 3. buletin numerotat: bilet de loterie; 4. numele unor hârtii de credit care circulă în public: bilet de bancă, hârtie-monedă emisă de Banca Națională (de 20, 100 și 1000 lei), care circulă ca monedă de metal; bilet de ordin, înscris sau poliță prin care se obligă a plăti o sumă de bani la o epocă fixă; bilet ipotecar, înscris pe ipotecă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care aceasta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)