BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot, izvor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bijóĭ n., pl. oaĭe (b. bij – vîj, a vîjîi). Munt. vest. Trans. Izvor (șipot) care curge pe țeava saŭ pe jgheab (pe jilĭp). V. țuțur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bijói (reg.) s. n., pl. bijoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)