Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bidiviu:

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

bidivíu(bidivíi), s. m.1. Armăsar, cal arab.2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu.Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român


bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bidivíŭ, -íe s. și adj. (turc. [d. ar.] bédevi, beduin, de unde vine și fr. bédouin). Vechĭ. Cal arăbesc sprinten: un bidiviŭ, o ĭapă bidivie. Azĭ. Iron. Cal de rasă înhămat, telegar: ține-ți bidiviiĭ, boĭerule! Fig. Om impetuos: ia oprește-te, bidiviule! – Și bididiŭ. V. ducipal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii (-vi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bidiviu m. cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu cu sânge de argint viu POP. [Turc. BEDEVI, lit. cal beduin].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos folosit de obicei la călărit. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)