bibíl (bibíluri), s. n. – Broderie cu fire colorate; se aplică mai ales la extremități (mîneci și gît) la cămăși si bluze. – Mr. birbil’u. Ngr. μπιμπίλα „tiv”, μπιμπιλώνω „a broda” (Cihac, II, 639; Gáldi 156).Sursa: Dicționarul etimologic român bibíl s. n., pl. bibíluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
bibíl n., pl. urĭ (ngr. bibila cusătură cu dințișorĭ la guler, la mînică ș.a.) A vorbi cu (saŭ în) bibiluri, a vorbi cu cuvinte alese, cu înfloriturĭ, figurat. V. altiță, dantelă, zorzon.Sursa: Dicționaru limbii românești bibil n. Mold. cusătură în formă de dințișori pe marginea unui guler sau mâneci: cămeșuice cusute cu bibiluri albe CR. [Gr. mod. BIBÍLA, refec].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BIBÍL, bibiluri, s. n. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii) – Din ngr. bibíla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)