BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
bibi s. m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană. 2. (glum.) cap.Sursa: Dicționar de argou al limbii române bibí interj. (ung. bibi și bibe, bubă, rană, bija). Trans. Bija, „nu pune mîna, c’o pățești!”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bibí (termen de adresare) (înv.) s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIBÍ s. m. (Înv.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 