BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIBÁZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BIBÁZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bibázic adj. m., pl. bibázici; f. bibázică, pl. bibáziceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BIBÁZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)