BIBÁN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BIBAN, bibani, s.m. 1. Pește răpitor de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu carne albă și gustoasă; sin. costreș; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumărați pești marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogată în specii și subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba și cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
bibán (bibáni), s. m. – Pește, baboi (Perca fluviatilis). Bg. biban (DAR; Scriban; Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român biban, bibani s. m. (mil.) recrut.Sursa: Dicționar de argou al limbii române BIBÁN (< bg.) s. m. Pește teleostean răpitor, de apă dulce și salmastră, răspîndit în Europa și Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenușiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului și cu carne albă, gustoasă (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = pește teleostean răpitor și dăunător pisciculturii (distruge puietul și icrele), lung de 10-20 cm, verde-albăstrui cu pete portocalii și verzui, originar din America de Nord (Lepornis gibbosus); sorete.Sursa: Dicționar enciclopedic BIBÁN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu carne albă, gustoasă (Perca fluviatilis). – Bg. biban.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bibán (Munt.) și ghibán (Mold.) m. (bg. biban). Mold. Un fel de pește de rîŭ cu aripile roșiĭ. În Tut. bubuĭoc. V. baboĭ, ghiborț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bibán s. m., pl. bibániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită biban m. pește de ape dulci, osos și lacom, se hrănește cu ouă de pește, insecte, etc. (Perca fluviatilis). [Bulg. BIBAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BIBÁN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)