BEȘICÁ vb. I. v. bășica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BEȘICÁ vb. I. v. bășica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
BEȘICÁ vb. I v. bășica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne beșícă (est) și bășică (vest) f., pl. beșici, bășicĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).Sursa: Dicționaru limbii românești beșică f. Mold. V. bășică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)