BÉSCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: béșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a béschie (béschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.Sursa: Dicționarul etimologic român
BÉSCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu câte un mâner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.Sursa: Dicționarul limbii române moderne beschíe V. beșchie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BÉSCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÉȘCHIE s. f. v. beschie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)