BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. – Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.Sursa: Dicționarul etimologic român
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Ngr. bestahtas, tc. beștahta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne besacteá V. bisactea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită besacteà f. (Mold. besectè) cutie sau lădiță frumos lucrată (pentru lucruri de cusătură): o măsuță cu o besectè deschisă AL. [Turc. BEȘTAHTA: forma modernă e o reducere din arhaicul bestahtea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
beșacteá V. bisactea.
Sursa: Dicționaru limbii românești