Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele betel:

BETÉL, beteli, s.m. Arbust cățărător ale cărui frunze pot fi mestecate. – Din fr. bétel.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române


BETÉL s.m. Mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător. (din fr. bétel, port. betele)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BETÉL s.m. Piper agățător, care crește în India și Indonezia. [< fr. bétel < cuv. din Malabar].
Sursa: Dicționar de neologisme

*betél m., pl. (fr. bétel, d. ind. betie). Un fel de piper agățător. S.n. Un amestec de substanțe (în care foile de betel formează baza) pe care indieniĭ îl mestecă în gură. V. sacîz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

betél1 (arbust) s. m., pl. betéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*betél2 (produs) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

betel n. plantă din India, asemenea piperului, ale cării frunze se mestecă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)