BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a berbínță (berbínțe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.Sursa: Dicționarul etimologic român
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne berbínță (sud) și bărbî́nță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.Sursa: Dicționaru limbii românești berbínță, s.f. – v. bărbânță.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
berbință f. putineiul în care se frământă cașul: când e brânză nu-i berbință. [Ung. BERBENCE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)