Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele benedicțiune:

BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BENEDICȚIÚNE s.f. (Bis.) Grație, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction].
Sursa: Dicționar de neologisme

BENEDICȚIÚNE s. f. grație, binecuvântare (solemnă). (< lat. benedictio, fr. bénédiction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*benedicțiúne f. (lat. benedictio, -ónis. V. dicțiune). Binecuvîntare. – Și -ícție. V. maled-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

benedicțiune f. binecuvântare solemnă: benedicțiunea religioasă e obligatoare la căsătorie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)