bedén (-nuri), s. n. – 1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
bedén n. pl. urĭ (turc. beden, id.). Sec. 18. Deschizătură în zid făcută ca să tragĭ cu pușca orĭ cu tunu. V. barbacană.
Sursa: Dicționaru limbii românești