BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].
Sursa: Dicționar de neologisme
BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.Sursa: Dicționar enciclopedic BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
becațină f. berbecuț, pasăre asemenea becațului, dar mai mică (Scolopax gallinula)(= fr. bécassine).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)