Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele beatifica:

BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BEATIFICÁ vb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BEATIFICÁ vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatífic. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].
Sursa: Dicționar de neologisme

BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

beatifică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul beatific

beatifica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul beatific