BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BASTIÓN s.n. Lucrare de fortificație cu două flancuri și două fețe (construită de obicei la unghiurile unei fortărețe). [Pron. -ti-on, pl. -oane. / < fr. bastion, it. bastione].
Sursa: Dicționar de neologisme
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortificație de formă poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Fr. bastion.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bastión n., pl. oane (fr. bastion, d. it. bastione. V. baștă). Fort. O parte proeminentă a fortificațiuniĭ compusă din patru liniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bastion n. lucrare de fortificațiune, constând dintr´un zid de pietre sau cărămizi, umplut cu pământ, care iese afară din linia sau locul întărit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)