BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].
Sursa: Dicționar de neologisme
básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiană. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul.
Sursa: Dicționar enciclopedic
BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat (discuția). – It. basta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *básta interj. (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, de acuma adiĭo, de acuma numaĭ se face cutare lucru.Sursa: Dicționaru limbii românești
básta (fam.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bàsta ! int. 1. destul ! ajunge ! (la jocul cărților); 2. în genere, destul: basta-i, de acum s’a mântuit! CR. [It. BASTA, printr’un intermediar grec modern].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Basta (George) m. general austriac, albanez de origină, guvernatorul Transilvaniei, învinse pe Mihai la Mirislău (1600) și, după victoria acestuia dela Goroslău (1601), puse să omoare pe erou prin trădare în câmpia Turdei (1550-1607).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge ! destul ! gata ! (Și) cu asta, basta ! – Din it. basta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].
Sursa: Dicționar de neologisme
básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român
BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiană. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul.
Sursa: Dicționar enciclopedic
BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat (discuția). – It. basta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *básta interj. (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, de acuma adiĭo, de acuma numaĭ se face cutare lucru.Sursa: Dicționaru limbii românești básta (fam.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bàsta ! int. 1. destul ! ajunge ! (la jocul cărților); 2. în genere, destul: basta-i, de acum s’a mântuit! CR. [It. BASTA, printr’un intermediar grec modern].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Basta (George) m. general austriac, albanez de origină, guvernatorul Transilvaniei, învinse pe Mihai la Mirislău (1600) și, după victoria acestuia dela Goroslău (1601), puse să omoare pe erou prin trădare în câmpia Turdei (1550-1607).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge ! destul ! gata ! (Și) cu asta, basta ! – Din it. basta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii.Sursa: Dicționarul etimologic român BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)