Am găsit 45 de definiții pentru cuvantul/cuvintele basc:

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]
Sursa: Dicționar de neologisme

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.
Sursa: Dicționarul etimologic român

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC1, bascuri s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC3 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]
Sursa: Dicționar de neologisme

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.
Sursa: Dicționarul etimologic român

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC1, bascuri s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC3 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]
Sursa: Dicționar de neologisme

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.
Sursa: Dicționarul etimologic român

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BASC1 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BASC1, bascuri s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC3 s. n. v. bască.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)