Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele baros:

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

barós (baroáse), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine și sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin țig. baro san „ești mare”, și Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoană importantă; Arg., agent de poliție); barosănie, s. f. (grandoare); barosănește, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăți); boroi, s. m. (țigan); baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro și bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157.
Sursa: Dicționarul etimologic român


BARÓS, baroase, s. n. Ciocan mare și greu, întrebuințat la forjarea metalelor sau la sfărâmatul pietrelor. [Pl. și: barosuri] – Țig. baros.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

barós n., pl. oase (turc. variós,, ciocan de sfărămat peatră, d. ngr. variá, dial. și varéus, cĭocan mare, ghioagă; vgr. „greutate”, Țig. barós, id.?). Iron. Ciocan mare țigănesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

barós s. n., pl. baroáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

baròs n. ciocan greu de fierar: barosul cel mare... el se juca cu dânsul ISP. [Tig. BARÒ, mare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

barós (baroáse), s. n. – Ciocan mare al fierarilor. Țig. baro „mare, important”, bares „foarte, extrem de” (Miklosich, Zig., 177; Hasdeu 2536; Graur, 124-6; Gáldi, Dict., 226), de unde provine și sp. bari „excelent” (cf. Corominas, I, 408). Der. baroi, s. m. (persoană importantă, zeflemea adresată țiganilor); baraon, s. m. (zeflemea adresată țiganilor), hapax al lui Ispirescu, ce pare a proveni din contaminarea cu faraon; barosan, adj. (important, imponent, care se bucură de considerație), pe care Gaur îl explică prin țig. baro san „ești mare”, și Iordan, BF, 274, prin baros -an, cf. Graur, BL, IV, 196; barosan, s. m. (persoană importantă; Arg., agent de poliție); barosănie, s. f. (grandoare); barosănește, adv. (minunat, magnific); barosăni, vb. (a se îmbogăți); boroi, s. m. (țigan); baragladină, s. f. (țigan, zeflemea sau formulă de adresare depreciativă), comp. din baro și bg. gladen „flămînd” (DAR) sau gadină „vietate, animal” (după ipoteza foarte riscantă a lui Philippide, Viața rom., I, 1916, p. 216, der. de la barangă); baron, s. n. (membru viril), cf. Juilland 157.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan mare și greu, întrebuințat la forjarea metalelor sau la sfărâmatul pietrelor. [Pl. și: barosuri] – Țig. baros.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

barós n., pl. oase (turc. variós,, ciocan de sfărămat peatră, d. ngr. variá, dial. și varéus, cĭocan mare, ghioagă; vgr. „greutate”, Țig. barós, id.?). Iron. Ciocan mare țigănesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

barós s. n., pl. baroáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

baròs n. ciocan greu de fierar: barosul cel mare... el se juca cu dânsul ISP. [Tig. BARÒ, mare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)