Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele barbarie:

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. babarie, lat. barbaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BARBARÍE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BARBARÍE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].
Sursa: Dicționar de neologisme

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop., varvarie (d. varvar). La Beld. (1117) varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Om bărbos. – Din barbă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)