Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bantu:

BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu]. – Din fr. bantous.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BANTÚ / BÁNTU s.n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BANTÚ s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bántu]. – Din fr. bantous.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BANTÚ / BÁNTU s.n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)