Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bancher:

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul băncii2, (1), dă bani cu împrumut sau finanțează în schimbul unei dobânzi sau al unei părți din profit pe capitaliștii sau instituțiile lor din industrie, comerț, agricultură etc.; proprietar sau mare acționar al unei bănci2. 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani spre a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BANCHÉR s. m. 1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acționar al unei bănci1. 2. cel care ține banca2. (< fr. banquier, it. banchiere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BANCHÉR s.m. 1. Posesor de capital bancar; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La jocul de cărți) Persoană care ține banca2 [în DN]. [Cf. fr. banquier, it. banchiere].
Sursa: Dicționar de neologisme

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. (În orânduirea capitalistă) Posesor de capital bănesc, care pune la dispoziția altor capitaliști acest capital, în schimbul unei dobânzi; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și care ține în rezervă o sumă de bani, pentru a plăti, în caz de pierdere, sumele riscate de ceilalți jucători. – Fr. banquer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*banchér m. (fr. banquier, it. banchiere). Zaraf, cel care conduce o bancă, o casă de schimbat banĭ. Cel care conduce un joc de noroc contra tuturor jucătorilor, maĭ ales la cărțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

banchér s. m., pl. banchéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bancher m. 1. cel ce are o casă de bancă; 2. cel ce joacă în contra tuturor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci2. 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)