BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].
Sursa: Dicționar de neologisme
bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsam ‹ ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma).Sursa: Dicționarul etimologic român BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám.
Sursa: Dicționaru limbii românești
balsám s. n., pl. balsámuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
balsam n. 1. rășină mirositoare ce curge din unele vegetale, cu miros plăcut și cu putere vindecătoare; 2. fig. alinare, mângăiere: balsamul durerilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].
Sursa: Dicționar de neologisme
bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsam ‹ ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma).Sursa: Dicționarul etimologic român BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám.
Sursa: Dicționaru limbii românești
balsám s. n., pl. balsámuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită balsam n. 1. rășină mirositoare ce curge din unele vegetale, cu miros plăcut și cu putere vindecătoare; 2. fig. alinare, mângăiere: balsamul durerilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)