BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BALÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la balistică. ♦ curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor. 2. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare. II. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale. (< fr. balistique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la mișcarea proiectilelor în aer, la balistică. ◊ Curbă balistică = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].
Sursa: Dicționar de neologisme
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării până la atingerea pământului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *balístic, -ă adj. (d. balistă; fr. balistique). Relativ la știința de a arunca proiectile, la artilerie: teoria balistică. S.f., pl. e și ĭ. Știință ca studiază ĭuțeala și direcțiunea proĭectilelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., 1. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. – Din fr. balistique, it. balistica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balísticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)