BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a baliméz (balimézuri), s. n. – Bombardă. – Var. baliemez, banimez. Tc. bal yemez (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 202), din it. palla e mezzo. Sec. XVII, astăzi înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Turcism înv.) Tun de calibru mare. – Tc. balyemez.Sursa: Dicționarul limbii române moderne baliméz și balĭeméz n., pl. urĭ (turc. bal ĭemez, d. it. palla e mezo, o ghĭulea și jumătate. Există și azĭ în numele de familie Balmez). Vechĭ. Bombardă, tun mare de asediŭ. – Și banimez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită balimez n. odinioară, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (BĂLC.). [Turc. BAL YEMEZ, lit. tun care nu mănâncă miere (dar înghite oameni)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)