Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele balcon:

BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BALCÓN s. n. 1. platformă ieșită în afară, pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului. (< fr. balcon, it. balcone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BALCÓN s.n. 1. Platformă (cu balustradă) ieșită în afară, așezată pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].
Sursa: Dicționar de neologisme

balcón (balcoáne), s. n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105).
Sursa: Dicționarul etimologic român

balcon, balcoane, s. n. sân, țâță.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol așezată deasupra parterului și cuprinzând locuri pentru spectatori, auditori etc. – Fr. balcon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*balcón n., pl. oane (fr. balcon, it. balcóne, d. vgerm. balcho, ngerm. bálken, grindă). Proeminență a uneĭ ușĭ saŭ ferestre de la etaj. Lojă în teatru lîngă avanscenă. V. ceardac, sacnaslŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

balcón s. n., pl. balcoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

balcon n. 1. pridvor neacoperit, înconjurat cu parmaclâc, ce se află în fața casei; 2. galerie de fiecare parte la avanscena unui teatru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)